OBIECTIV STRATEGIC
Prezenta analiza isi propune sa defineasca directiile cheie ale unei Planificari Agrostrategice de Securitate si Rezilienta Agroalimentara, in contextul gestionarii crizelor urbane generate de pandemia COVID-19, planificare care, cel mai probabil, va sta la baza unei viitoare Strategii Nationale de Securitate si Rezilienta Urbana, avand in vedere ca, securitatea alimentara reprezinta o dimensiune strategica de securitate nationala si, totodata, fiind una din principalele infrastructuri critice ale securitatii urbane.
BENEFICIARI
Consideram ca, principalii beneficiari ai acestei viziuni agrostrategice sunt: reprezentantii guvernamentali de la nivelul institutiilor si autoritatilor publice centrale/locale, societatea civila, fermierii, antreprenorii din agribusiness si, nu in ultimul rand, consumatorul/cetateanul, carora trebuie sa li se asigure accesul, nu doar la hrana sigura si sanatoasa, dar, si la informatie agrostrategica – de tip agrointelligence, in contextul contracararii Razboiului Hibrid asupra comunitatilor urbane si a consumatorului propriu-zis.
CONTEXT
Pandemia Covid-19 a reprezentat o provocare, inclusiv in asigurarea securitatatii alimentare, nu doar la nivel national, dar si la scară globală. Totuși, experiența in gestionarea crizelor trecute – volatilitatea prețurilor la produsele agroalimentare generate de criza financiara din 2007-2008 și efectele Ebola – a demonstrat cat de important este sa identificam din timp mecanisme de raspuns tactice, operationale si strategice integrate la nivel de comunitati urbane pentru prevenirea si combaterea unei insecuritati alimentare.
VIZIUNE AGROSTRATEGICA
Ceea ce trebuie reținut este faptul că, dimensiunea securitații agroalimentare si asigurarea securității urbane sunt interdependente în stare de urgență/stare de alerta, dacă luăm în considerare faptul că, distribuția și comercializarea produselor agroalimentare depinde în mod direct de infrastructura critică a securității urbane (sectorul energetic, comunicatii, utiliăți, sănătate, financiar, administratie, transporturi, industrie chimică și nucleară).
În prezent, hrana este conectată la toate crizele și riscurile adiacente: climatice, energetice, coeziune socială, economică, geopolitică, bună guvernanță, securitate și apărare etc.
Structura și funcționarea viitoarelor sisteme alimentare trebuie să se bazeze pe principiile generale ale rezilienței urbane care trebuie sa fie ciclice, descentralizate, transparente și să fie orientate spre coeziune socială.
Asigurarea securităţii urbane considerăm că, ar trebui să aibă ca punct de referinţă bunăstarea consumatorului, deci asigurarea securității agroalimentare, prin crearea şi gestionarea eficientă a infrastructurii critice de schimb agro-comercial şi transport, monitorizarea permanentă a legislaţiei şi a normelor în vigoare, facilitarea investiţiilor, susţinerea creditelor agricole, informarea şi formarea/informarea consumatorului/producătorului privind cultura de securitate alimentară.
În acest scop, soluțiile de tip agrointelligence pot veni cu o serie de programe publice şi strategii agrostrategice în materie de securitate alimentară, ce ar putea fi implementate în parteneriat public-privat/civil-militar-cetatean la nivel interurban.
O astfel de cooperare agrostrategică ar putea creşte accesul tuturor consumatorilor, indiferent de nivelul lor de trai, la produse sigure şi sănătoase, ceea ce ar creşte rezilienţa la nivel urban şi ar antrena dezvoltarea durabilă prin măsuri de prevenţie integrate. Luarea deciziei agrostrategice ar trebui să se bazeze acum pe o analiză de tip agrointelligence, care devine instrumentul principal în formularea şi îmbunătăţirea politicilor agroalimentare la nivel local pentru creșterea rezilienței urbane.
In concluzie, agrointelligence devine solutie de gestinoare a securitatii alimentare in contextul crizelor urbane generate de pandemia COVID-19, dar si de Razboiul Hibrid sau alte amenintari asimetrice.
MILITARY FOOD. FOOD SECURITY. AGRIBUSINESS NATO
Consideram ca, un rol important in vederea consolidarii unor lanturi agroalimentare reziliente, in caz de catastrofe si dezastre naturale, il reprezinta societatea civila in parteneriat public-privat-cetatean, la care se adauga dimensiunea militara reprezentata ca pilon strategic in asigurarea securitatii si rezilientei urbane si, implicit, a securitatii alimentare ca infrastructura critica pentru dezvoltarea durabila la nivel urban.
Ceea ce dorim sa nuantam este ca, fortele militare NATO/SUA se implica, inclusiv, in asigurarea securitatii alimentare, daca luam in considerare interventia operatiunilor militare NATO in Afganistan in facilitarea accesului comunitatilor afectate de razboi la hrana sigura si sanatoasa prin sustinerea agriculturii durabile si rezilienta economica. In acel context, NATO a solicitat Armatei SUA sa incurajeze securitatea alimentara la nivelul comunitatilor impactate de razboi, ceea ce a generat oportunitati economice sustenabile in parteneriat civil-militar-cetatean.
Unul din obiectivele strategice NATO este ca, statele aliate sa se focalizeze inclusiv pe securitatea sociala si societala, avand in vedere ca, apararea colectiva implica si bunastare sociala/securitate alimentara etc. Desi securitatea alimentara este mai mult o prerogativa a institutiilor civile (ex. MADR etc), totusi noua paradigma de securitate internationala, in care amenintarile asimetrice si hibride impacteaza direct securitatea si rezilienta urbana, cere o redimensionare si o reinterpretare a securitatii alimentare intr-o viziune integrata – NATO URBAN – in parteneriat civil-militar-cetatean/stat-societate-cetatean.
Insa, este foarte important sa facem diferenta intre securitate alimentara – care tine de disponibilitatea, accesul si stabilitatea lanturilor agroalimentare, adica cat de sigura este hrana – si siguranta alimentara – care tine de utilitatea pe care o resimte consumatorul, adica cat de sanatoasa este alimentatia propriu-zisa. Pe de alta parte, securitatea alimentara are o dimensiune strategica, deoarece fara hrana dreptul la viata al indivizilor este amenintat in mod direct, ceea ce prezinta toate considerentele unei implicatii si interventii militare, mai ales in caz de catastrofe si dezastre naturale. In schimb, siguranta alimentara este mai mult un subiect “civil” pentru ca face referire la calitatea alimentelor, valoarea nutritiva, igiena alimentara, efectele pe termen lung asupra sanatatii, aditivi folositi in productie etc.
Hrana poate fi interpretata si ca “arma” in cazul bioterorismului sau intr-un razboi conventional, asa cum s-a intamplat la inceputul anilor ’90 in timpul razboiului din Bosnia, cand un oras a fost pus sub asediu, ceea ce a determinat restrangerea aprovizionarilor cu alimente, ceea ce a generat implicatii majore la adresa securitatii alimentare. De asemene, ne-am confruntat cu probleme de siguranta alimentara in cazul contaminarii cu dioxina din lapte (“boala vacii nebune”), dar nu au existat probleme de infometare sau de aprovizionare, ca in cazul securitatii alimentare in eventualitatea unui dezastru sau catastrofa naturala, sau, in cel mai pesimist scenariu, in cazul unui conflict urban/asediu urban/carantina urbana etc. Prin urmare, securitatea alimentară este una dintre principalele componente umane care ar putea afecta securitatea națională și securitatea sociala, ceea ce implica nevoia definirii unor masuri si strategii pentru asigurarea rezilientei indvidului, rezilientei comunitare si a rezilientei nationale.
In acest caz, devine utila si relevanta emergenta dimensiunii militare in asigurarea securitatii alimentare, adica o reinterpretare a Aliantei Nord Atlantice prin emergenta conceptului NATO URBAN, care sa integreze intersistemic si multidimensional inclusiv securitatea alimentara urbana in cadrul viziunii de “aparare colectiva”, prin care statele aliate sa implice efective militare in supravegherea si asigurarea securitatii alimentare prin gestionarea crizelor urbane in parteneriat civil-militar-cetatean.
Cel mai probabil, armata se va implica activ in apararea si rezilienta comunitatilor umane, totul urmand sa se materializeze printr-o reforma militara urbana – potrivit viziunii strategice NATO URBAN. In acest scenariu de evolutie, cel mai probabil, autoritatile locale vor dezvolta un dialog civil-militar-cetatean, liderii locali de la nivelul institutiilor si autoritatilor locale urmand sa sustina agribusiness-ul in relatia cu bazele militare NATO/ SUA, astfel, emergand o noua piata agroalimentara militara in baza certificarilor NCAGE NATO.
Sectorul agribusiness, certificat NATO, cel mai probabil, se va alatura celorlalti antreprenori din cadrul Cluburilor de Afaceri NATO, urmand sa se implice activ in asigurarea de securitate si rezilienta urbana prin integrarea lor, in participatiune, in Consilii Civice Locale. De asemenea, fiecare oras isi va defini clustere de agribusiness NATO, pentru a facilita mecanisme integrate de raspuns la crize agroalimentare prin furnizarea de hrană sigură și sănătoasă (clusterele vor detine stocuri alimentare, plan de afaceri adecvat in situatii de post-criza etc).
Propunem, dupa modelul SUA, crearea unor “banci alimentare” care sa aiba ca obiectiv asigurarea de stocuri alimentare, in caz de catastrofe si dezastre naturale, in parteneriat public-privat/civil-militar. Avand in vedere ca, in prezent, Romania nu detine stocuri alimentare suficiente pentru gestionarea situatiilor de criza, in lipsa unei infrastructuri critice de securitate alimentara integrata la nivel national, venim cu propunerea dezvoltarii unui sistem de intr-ajutorare interurban intre “vecinatatile urbane militare” din proximitatea bazelor militare NATO/SUA, in vederea asigurarii securitatii alimentare in parteneriat civil-militar-cetatean.
Propunem ca, noua infrastructura sa fie gestionata la nivelul noilor clustere de agribusiness NATO, ce vor functiona in cadrul unei Platforme Civice Nationale, prin interconectarea Consiliilor Civice Locale si a Cluburilor de Afaceri NATO la nivel tactic, operational si strategic. In plus, se recomanda un parteneriat strategic romano-israelian intre noua platforma agribusiness NATO si Manna Center pentru Securitate Alimentare din Tell Aviv, al carui fondator este Daniel Chamovit, actualul președinte al Universității Ben-Gurion din Negev/Israel.
Recomandam ca, structura clusterelor de agribusiness NATO sa functioneze intersistemic, cu strategie pentru fiecare sector agroalimentar, având în vedere posibilitatea afectării disproporționate a unui cartier/oras, recent lovit de un dezastru /catastrofa. Ar trebui măsurat, pe termen scurt și mediu, nivelul de insecuritate alimentară la nivel local din perspectiva accesului la hrană și disponibilității produselor agroalimentare in magazine, piete etc.
De asemenea, este recomandabil ca, liderii orașelor să măsoare capacitatea mediului de afaceri din sectorul agroalimentar de a răspunde la situațiile de criză agroalimentare si, totodata, sa elaborareze politici și programe guvernamentale care sa ajute mediul de afaceri agroalimentar din România să devină rezilient în situații post-crize/ dezastre naturale.
Analiza si viziune agrostrategica realizata de catre:
D-l Victor Aileni, Ex-Senator al Romaniei în Comisia Militară, actualmente coordonatorul departamentului de analiza si planificare strategica al firmei MabeInvest LLC SUA/Romania. În portofoliul său se regăsește consultanța acordată pentru baza militara de la Kogalniceanu (2007) și pentru construcția Scutului Antirachetă de la Deveselu.
Dr. NEACȘU STELUȚA MĂDĂLINA este Doctor in Informatii si Securitate Nationala și oferă expertiză în securitate si rezilienta urbana, politici si strategii NATO/UE, NATO URBAN, analiza de intelligence, competitive intelligence, juridic-administrativ, GDPR etc.