Sinteza operativa Partea I
Sinteza realizata de catre:
Dr. NEACȘU STELUȚA MĂDĂLINA este Doctor in Informatii si Securitate Nationala și oferă expertiză în securitate si rezilienta urbana, politici si strategii NATO/UE, NATO URBAN, analiza de intelligence, competitive intelligence, juridic-administrativ, GDPR etc.
D-L VICTOR AILENI, Ex-Senator al Romaniei în Comisia Militară. În portofoliul său se regăsește consultant acordată pentru baza militara de la Kogalniceanu (2007) și pentru construcția Scutului Antirachetă de la Deveselu.
- Introducere
- Ce sunt armele nucleare tactice?
- Istoria nucleara a Ucrainei
- Are sau poatea avea Ucraina arme nucleare tactice?
Nota: datele sunt procesate in regim de permanenta urmand sa fie integrate in urmatoarea sinteza!
INTRODUCERE
Cu forțele sale în retragere în Ucraina și cu cetățenii săi care fug de mobilizarea parțială, președintele rus Vladimir Putin a revenit la amenințarea cu utilizarea armelor nucleare.
„Integritatea teritorială a patriei noastre, independența și libertatea noastră vor fi asigurate, voi sublinia din nou acest lucru, cu toate mijloacele pe care le avem la dispoziție”, a spus Vladimir Putin într-un discurs de săptămâna trecută. El a adăugat: „Cei care încearcă să ne șantajeze cu arme nucleare ar trebui să știe că acestea se pot întoarce împotriva lor”
Fost ofițer al armatei britanice și fost comandant al Forțelor Chimice, Biologice, Radiologice și Nucleare (CBRN) NATO, colonelul Hamish de Bretton-Gordon a explicat că amenințarea trebuie tratată la modul cel mai serios, dar un război nuclear purtat cu armament strategic este foarte puțin probabil.
NOTA: Armele nucleare strategice sunt concepute pentru a fi lansate pe teritoriul inamic, departe de frontul de luptă, în general asupra bazelor militare, orașelor sau a fabricilor de armament
Există însă posibilitatea ca Rusia să folosească armament nuclear tactic. Hamish de Bretton-Gordon prezintă, cu argumente solide, unde anume în Ucraina ar putea folosi Rusia o bombă nucleară tactică.
Hamish de Bretton-Gordon: Utilizarea armelor nucleare strategice este extrem de improbabilă. Acesta este un război pe care nimeni nu îl poate câștiga. Sunt sigur că mecanismele de control și echilibru funcționează la Kremlin, așa cum funcționează la Casa Albă sau în Downing Street, pentru a ne asigura că nu declanșăm un conflict nuclear global dintr-un capriciu.
Cred că armele nucleare tactice ale lui Putin sunt inutilizabile. Chiar dacă vehiculele lor ar funcționa, în momentul în care își pornesc motoarele pentru a se deplasa, vor fi preluate de serviciile de informații americane și NATO. Discuțiile private pe care administrațiile Biden și Putin le-au purtat se pare că sunt de tipul: „Vă mutați armele nucleare tactice, NATO le va elimina cu rachete ghidate cu rază lungă de acțiune”. Cel puțin asta am înțeles din ceea ce Jake Sullivan (consilierul american pentru securitate națională la Casa Albă) a afirmat în weekend.
Armele nucleare sunt controlate, doctrinar, de la cel mai înalt nivel al statului și ar presupune ca Vladimir Putin să ia decizia unei lovituri strategice. Cu toate acestea, doctrina sovietică, pe care rușii încă par să o urmeze, permite comandanților locali să folosească arme nucleare tactice pentru a evita înfrângerea sau pierderea teritoriului rus.
Anexarea a patru raioane din Ucraina prin actualele referendumuri simulate face ca probabilitatea utilizării tactice să fie foarte mare, dacă aceste locuri sunt atacate. Ar fi de presupus ca comandanții locali să aștepte aprobarea lui Vladimir Putin înainte să apese pe butonul nuclear roșu.
Presupunerea fostului comandant al trupelor CBRN din NATO este că armele strategice și ICBM-urile Rusiei sunt probabil în stare bună și întotdeauna pregătite de atac. Armele nucleare strategice ale Rusiei îi conferă acesteia paritatea militară cu SUA și cu NATO, deci ar fi normal să fie bine îngrijite.
”Probabil că nu este și cazul armentului tactice. Focoasele și rachetele sunt probabil în stare rezonabilă, dar vehiculele pe care sunt montate sunt, cred că dețin o bună autoritate în domeniu, în stare proastă. Judecând după starea restului echipamentului expus de armata Rusiei în Ucraina, cred că este o presupunere corectă.
Aceste lansatoare ar trebui să parcurgă sute de km pentru a ajunge într-o poziție din care ar putea ataca Ucraina, deoarece au o rază de acțiune de până la 500 de kilometri. Din punct de vedere mecanic, este puțin probabil, în opinia mea, să ajungă atât de departe”, afirmă Hamish de Bretton-Gordon.
CE SUNT ARMELE NUCLEARE TACTICE?
În timp ce experții nu sunt de acord cu privire la definițiile precise ale armelor nucleare tactice, randamentele explozive mai mici, măsurate în kilotone și vehiculele de livrare cu rază mai mică sunt caracteristici identificate în mod obișnuit. Armele nucleare tactice variază în randamente de la fracțiuni de 1 kilotonă până la aproximativ 50 de kilotone, în comparație cu armele nucleare strategice, care au randamente care variază de la aproximativ 100 de kilotone până la peste un megaton, deși în timpul Războiului Rece au fost dezvoltate focoase mult mai puternice.
Ca referință, bomba atomică aruncată pe Hiroshima avea 15 kilotone, așa că unele arme nucleare tactice sunt capabile să provoace distrugeri pe scară largă.
Sistemele de livrare pentru arme nucleare tactice tind, de asemenea, să aibă o rază de acțiune mai scurtă, de obicei sub 310 mile (500 de kilometri) în comparație cu armele nucleare strategice, care sunt de obicei concepute pentru a traversa continentele.
Deoarece forța explozivă a armelor nucleare cu randament redus nu este cu mult mai mare decât cea a armelor convenționale din ce în ce mai puternice, armata SUA și-a redus dependența de acestea. Majoritatea stocurilor rămase, aproximativ 150 de bombe gravitaționale B61, sunt desfășurate în Europa. Regatul Unit și Franța și-au eliminat complet stocurile tactice. Pakistan, China, India și Coreea de Nord au toate mai multe tipuri de arme nucleare tactice. Se crede că arsenalul nuclear nedeclarat al Israelului include și arme tactice.
Rusia a păstrat mai multe arme nucleare tactice, estimate la aproximativ 2.000, și s-a bazat mai mult pe ele în strategia sa nucleară decât SUA, în principal datorită armelor și capacităților convenționale mai puțin avansate ale Rusiei.
Armele nucleare tactice ale Rusiei pot fi desfășurate de nave, avioane și forțe terestre. Majoritatea sunt desfășurate pe rachete aer-sol, rachete balistice cu rază scurtă de acțiune, bombe gravitaționale și încărcături de adâncime livrate de bombardiere cu rază medie și tactice sau torpile navale antinavă și antisubmarin. Aceste rachete sunt păstrate în mare parte în rezervă în depozitele centrale din Rusia.
Rusia și-a actualizat sistemele de livrare pentru a putea transporta bombe nucleare sau convenționale. Există o îngrijorare sporită cu privire la aceste sisteme de livrare cu dublă capacitate, deoarece Rusia a folosit multe dintre aceste sisteme de rachete cu rază scurtă de acțiune, în special Iskander-M, pentru a bombarda Ucraina.
Armele nucleare tactice sunt substanțial mai distructive decât omologii lor convenționali chiar și la aceeași energie explozivă. Exploziile nucleare sunt mai puternice cu factori de 10 până la 100 de milioane decât exploziile chimice și lasă radiații mortale care ar contamina aerul, solul, apa și proviziile de hrană, similar cu topirea dezastruoasă a reactorului nuclear de la Cernobîl din 1986.
ISTORIA NUCLEARA A UCRAINEI
După dezintegrarea URSS, Ucraina s-a trezit în posesia celui de-al treilea arsenal nuclear ca mărime din lume. Pe teritoriul ucrainean existau 176 de lansatoare de rachete balistice intercontinentale (ICBM) cu aproximativ 1.240 de focoase. Această forță era formată din 130 de SS-19, fiecare capabil să livreze șase arme nucleare și 46 de SS-24, fiecare înarmat cu zece arme nucleare. Alte 14 rachete SS-24 au fost prezente în Ucraina, dar nu au fost dislocate operațional cu focoase. Câteva zeci de bombardiere cu capacități nucleare strategice erau înarmate cu aproximativ 600 de rachete lansate cu aer, împreună cu bombe gravitaționale. În plus, până la 3.000 de arme nucleare tactice au completat un arsenal de aproximativ 5.000 de arme strategice și tactice.
Ucraina a moștenit aproximativ 30% din industria militară sovietică, care includea între 50 și 60% din toate întreprinderile ucrainene, angajând 40% din populația sa lucrătoare. Ucraina a fost și rămâne lider în tehnologia rachetelor, în special sisteme de ghidare, electronice de navigație pentru navele de luptă și submarine și radar pentru avioanele militare.
Acordul trilateral semnat la Moscova la 14 ianuarie 1994 de Statele Unite, Rusia și Ucraina a fost văzut ca un succes semnificativ occidental în dezarmarea Ucrainei de arme nucleare. Conform acordului, Federația Rusă a trimis 100 de tone de combustibil în Ucraina pentru centralele sale nucleare. Statele Unite au fost de acord să plătească 60 de milioane de dolari Federației Ruse în sprijinul acestui proces. La rândul său, Ucraina a fost de acord să transfere 200 de focoase nucleare pe o perioadă de 10 luni. Ucraina s-a alăturat Tratatului de neproliferare nucleară (TNP) ca stat fără arme nucleare în 1994. Ucraina a semnat Tratatul de interzicere completă a testelor nucleare (CTBT) la 23 februarie 2001. Odată cu semnarea CTBT de către Ucraina, Europa de Est a devenit prima dintre cele șase regiuni geografice ale tratatului care îndeplinește pe deplin condițiile tratatului pentru a intra în vigoare.
La 13 mai 1994, Statele Unite și Ucraina au semnat un memorandum de înțelegere privind transferul de echipamente și tehnologie de rachete. Acest acord a angajat Ucraina să adere la Regimul de control al tehnologiei rachetelor (MTCR) prin controlul exporturilor de echipamente și tehnologii legate de rachete, în conformitate cu Orientările MTCR. Ucraina a semnat, de asemenea, Codul de conduită de la Haga împotriva proliferării rachetelor balistice, care a fost instituit în 2002.
Cele 11 bombardiere strategice și 600 de rachete lansate aerian schimbate de Ucraina către Rusia în plată pentru datoria de gaze au fost transferate la mijlocul lunii februarie 2000 (toate cărora le-au fost eliminate armele nucleare până în 1996). Două bombardiere Tu-160 au zburat de la Priluki, în regiunea ucraineană Cernigov, pentru baza aeriană rusă din Engels. Rachetele au fost trimise în Rusia pe calea ferată. Trei bombardiere Tu-95MS și șase avioane Tu-160 sosiseră deja la Engels din octombrie 1999, pentru îndeplinirea acordurilor interguvernamentale. Înainte de a fi mutate în Rusia, 19 avioane Tu-160 au fost staționate pe aerodromul Priluki și 21 Tu-95MS au fost amplasate la Uzin.
https://nuke.fas.org/guide/ukraine/
ARE SAU POATE AVEA UCRAINA ARME NUCLEARE?
NOTA: Detalii si concluzii preliminare vor fi prezentate in SINTEZA (II)
